Cheile Turzii


Turism

1. Potențialul turistic natural

            1.1. Potențialul turistic peisagistic al reliefului (potențialul morfoturistic) reprezintă dominanta din cadrul atractivităților turistice din arealul studiat, abrupturile fiind cele care conferă spectaculozitatea zonei. Astfel, în morfologia de detaliu, peretele stâng al cheilor este dominat de Turnul Galben, continuând cu forme cu altitudini mai scăzute, precum Alghinele sau Hornul și Peretele Vulturilor. Pe versantul opus, avem Pereții cu Trepte.

            Alte sectoare de abrupt se succed spre amonte: Peretele Uriaș; Peretele Porumbarilor; Creasta Frumoasă; Peretele și Creasta Scorușului, completate cu țancuri și colți, precum Râtu Dracului, Cușu Hilii, Colțul Cușului, toate pe partea stângă a cheilor, având corespondenți, pe versantul drept, forme la fel de spectaculoase: Colțul Lat și Creasta Wolff, Colțul Crăpat sau Colțul Șinșilii. Între aceste forme pozitive se găsesc grohotișuri ce coboară până aproape de baza versanților, precum Zurușul Lung, pe versantul stâng, sau Grohotul Pădurii, La Cigăi, Zurușul Cetății, pe versantul drept.

! ATENȚIE !

În ciuda frumuseții lor, aceste zone de abrupt sunt periculoase

datorită căderilor de pietre.

 

            Peșterile sunt o componentă importantă a ansamblului peisagistic al Cheilor Turzii, dar nu au o atractivitate turistică remarcabilă, datorită slabei dezvoltări în lungime și amplitudine și datorită lipsei speleotemelor (stalactite, stalagmite, coloane, draperii, etc.). În plus, multe dintre acestea sunt simple caverne de câteva zeci de metri, adeseori foarte greu accesibile.

            Pe versantul stâng sunt mai puține, șapte la număr, cu dimensiuni reduse: Anton; Călăștur; Lăbășuc; Morarilor; Șura lui Balica și terminând cu Cetățeaua Mică. Pe versantul drept sunt mai multe cavernamente de mai mari dimensiuni. Cetățeaua Mare este corespondenta, de pe partea opusă, a Cetățuii Mici și este situată aproximativ la aceeași altitudine. Este cea mai cunoscută, cu o lungime totală de circa 70 m, cu o galerie centrală, două bifurcații și cu dublă incintă fortificată. Aici au fost descoperite vestigii arheologice, certificând o locuire îndelungată. Îi urmează, în aval, peșterile Modoloaie, La Cuptor, Liliecilor. Următoarele, Peștera Ascunsă și Peștera Feciorilor, sunt foarte greu accesibile. Peștera Hornarilor este vizibilă datorită portalului de șase metri înălțime, dar a cărei lungime nu depășește 37 m, în timp ce Peștera Binder are o intrare joasă, dar este lată de șase metri. Către ieșirea din chei se găsește Peștera Ungurească, cea mai lungă, de 75 m, având una dintre cele mai monumentale intrări, cu un portal de 19 m la bază pe 11 m înălțime. Ultima este Peștera lui Filimon, accesibilă prin coborâre de la Peștera Ungurească (sursa: Planul Urbanistic de Zonă Protejată Cheile Turzii - Reactualizare, 2007).

            1.2. Potențialul turistic climatic și bioclimatic este caracteristic munților cu altitudini reduse (sub 800 m) și dealurile înalte. Factorii termic, hidric și cel de circulație atmosferică duc la un efect sedativ, fără contraindicații personale în vârstă sau având anumite afecțiuni.  Este un bioclimat fără contraste, cu componente neagresive. Zilele de confort termic se manifestă din mai până în septembrie, iar stresul bioclimatic (pulmonar și cutanat) nu pune probleme deosebite de adaptare. Prin urmare, turismul de drumeție (vizitare) se poate practica în cea mai mare parte a anului, mai puțin iarna. Același climat, prin numărul mare de zile însorite, cu temperaturi moderate, cu condiții favorabile de adăpost față de circulația atmosferică predominant vestică, oferă cinci luni pe an condiții de practicare a unor forme extreme de practică turistică - turismul sportiv de escaladă. În zonă există aproximativ 420 trasee de escaladă, cu grade de dificultate ce variază între II și IX+ (grade UIAA - Union Internationale des Associations d'Alpinisme).

(sursa: Planul Urbanistic de Zonă Protejată Cheile Turzii - Reactualizare, 2007)

            1.3. Potențialul turistic biogeografic și fitogeografic este influențat și favorizat de etajul altitudinal, de sub 800 m, de substratul calcaros cu albedo ridicat, de expoziția versanților și de orientarea sectorului de chei care permite canalizarea maselor de aer de proveniență nord-vestică și nordică.

            Toate aceste elemente au concurat la dezvoltarea unor anumite specii vegetale rare (endemisme - caracteristică a unei specii de a viețui pe un areal restrâns) și a unor asociații floristice spectaculoase. Allium obliquum (usturoiul sălbatic) este un astfel de endemism, fiind prezent, pe lângă rezervația naturală Cheile Turzii, doar în păduri și pajiști din Kazahstan, Kirghistan, Mongolia și Rusia. Un alt exemplu este Ferula sadleriana, endemică Bazinului Carpatic, întâlnită în cinci locuri în Slovacia, două în Ungaria și unul singur în România, cu habitate extrem de fragmentate și cu populații în scădere (sursa: Lista Roșie IUCN a Speciilor Amenințate, 2013).    

 

            2.1. Potenţialul turistic antropic

            Aria naturală protejată Cheile Turzii se află situată pe teritoriile administrative ale trei comune: Mihai Viteazu; Petreştii de Jos şi Sănduleşti. Elementele turistice antropice din aceste trei comune sunt dispersate atât în zonele centrale ale satelor, cât şi în zone izolate.

            Astfel, în comuna Mihai Viteazu există o serie de obiective istorice înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Național din România (versiunea 2010, aceasta putând fi descărcată de pe site-ul Ministerului Culturii - http://www.cultura.ro/page/17):

§  așezare din epoca romană, sat Cheia;

§  situl arheologic de la Cheile Turzii, punct "Dealul Alb";

§  așezare din epoca migrațiilor, "Dealul Alb";

§  așezare din preistorie, "Dealul Alb";

§  situl arheologic de la Cornești, punct Pârîul Hășdate, sat Cornești;

§  așezare din epoca migrațiilor, sat Cornești;

§  așezare din epoca bronzului, sat Cornești;

§  așezare din epoca bronzului, punct Ciungui, sat Cornești;

§  așezare din epoca romană, punct "Coborâre", sat Mihai Viteazu;

§  situl arheologic de la Mihai Viteazu, punct "Valea Sândului", sec. II-II p. Chr., sat Mihai Viteazu;

§  așezare din sec. II-III p. Chr., Valea Sândului, sat Mihai Viteazu;

§  necropolă din sec II-III p. Chr., Valea Sândului, sat Mihai Viteazu;

§  așezare, lângă fântâna Șai, sat Mihai Viteazu;

§  situl arheologic de la Mihai Viteazu, punct "Cetatea Fetei, sat Mihai Viteazu;

§  castru roman sec. II p.Chr., sat Mihai Viteazu;

§  aşezare sec. II - III p. Chr., sat Mihai Viteazu;

§  necropolă sec. II - III p. Chr., sat Mihai Viteazu;

§  aşezare fortificată Hallstatt, sat Mihai Viteazu;

§  tumuli Preistorie, sat Mihai Viteazu;

§  situl arheologic de la Mihai Viteazu, punct "Drumul văii, sat Mihai Viteazu;

§  aşezare Perioada de tranziţie la epoca bronzului, Cultura Coţofeni, sat Mihai Viteazu;

§  tumuli Preistorici, sat Mihai Viteazu;

În comuna Petreştii de Jos sunt recunoscute următoarele situri arheologice:

§  tumulii preistorici din jurul satului (cod LMI CJ-I-s-B-07135);

§  tumulii preistorici din punctul "Dealul Bisericii" (cod LMI CJ-I-s-A-07139);

§  situl arheologic din punctul “Crucea Cheii” (cod LMI CJ-I-s-A-07134);

§  situl arheologic din punctul “Valea Sărăcăzii” (cod LMI CJ-I-s-B-07137);

§  situl arheologic din punctul "Terasa de lângă şcoală şi casa parohială" (cod LMI CJ-I-s-B-07138);

§  aşezarea din epoca bronzului din punctul "La pădure" (cod LMI CJ-I-s-B-07142);

§  aşezarea romană din punctul “Fântâna Sfântului Vladislav” (secolele II-III) (cod LMI CJ-I-s-B-07136);

§  aşezarea din sec. II-III în punctele "Cernei", "Cărămida" şi "Pietrosul" (cod LMI CJ-I-s-B-07141);

§  aşezarea fortificată din punctul "La biserică" (cod LMI CJ-I-s-A-07140).

            Principalele lăcaşuri de cult din comună sunt: Noua Mănăstire a Petridului, cu hramul „Schimbarea la Faţă” (înfiinţată în 1998-2000), aceasta fiind o mănăstire de călugări ortodocşi; Biserica Unitariană, din 1570, şi Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” (1842-1846) din satul Livada.

            Comuna Sănduleşti cuprinde cea mai mică porţiune din teritoriul ariei naturale protejate Cheile Turzii. Merită însă menţionată deoarece se află situată între Cheile Turzii şi Cheile Turenilor, un alt sit Natura 2000 important, dar şi datorită siturilor arheologice, lăcaşurilor de cult şi izvoarelor existente pe teritoriul său. Astfel, există 11 situri arheologice în localitatea Copăceni, şi nouă în localitatea Sănduleşti.

            Cea mai valoroasă descoperire arheologică este cea din perioada romanizării Daciei şi anume apeductul care alimenta castrul roman de la Potaissa (municipiul Turda). De asemenea, tot din perioada romană datează şi o carieră de piatră, lângă aceasta aflându-se izvorul din care erau alimentate apeductele spre Potaissa.